Celei care minte

                Et fais-moi des serments que tu rompras demain.
                                                  Paul Verlaine

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar miine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert--
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

In cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare in trepieduri de argint,
In pat ti-am presarat garoafe
Si maci--
Tot flori insingerate--
Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar in covorul din perete ca si-ntr-o glastra am infipt
Trei ramuri verzi de lamiita
Si-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iata,
Bate miezul noptii...
E ora cind amantii,-alt'data,
Sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvintata...
Deci vino,
Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
Infinge-ti in priviri Minciuna
Si-n caldul buzei Adevarul
Si spune-mi:
Dintre citi avura norocul sa te aiba-asa
Citi au murit
Si citi blestema de-a nu te fi putut uita?...

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar miine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert--
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari,
Nu-ti cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimanui.
Si nu-ti cer patima nebuna si fara de sfirsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni in suflet infinitul unui pahar de hidromel,
In par sa-mi impletesti cununa de laur verde
Si-n priviri
Sa-mi impietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.

Si-asa, tacuti--
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori--
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!